Există caractere care au un anumit sens în expresiile regulate și un sens cu totul diferit în alte contexte. De exemplu, în expresiile regulate, punctul (.) este un caracter special folosit pentru a crea o corespondență cu orice caracter. În limbajul scris, punctul (.) se folosește pentru a indica finalul unei propoziții. În matematică, punctul (.) se folosește pentru a separa grupurile care reprezintă mii dintr-un număr.
Expresiile regulate evaluează un caracter special mai întâi în contextul lor: dacă văd un punct, știu că trebuie să creeze o corespondență cu un caracter.
De exemplu, expresia regulată 1. creează o corespondență cu aceste valori:
- 11,
- 1A.
Expresia regulată 1.1 creează o corespondență cu aceste valori:
- 111,
- 1A1.
Dacă ați specifica o adresă IP ca expresie regulată, ați obține rezultate imprevizibile. De exemplu, expresia regulată 0.0.0.0 creează o corespondență cu aceste valori:
- 0102030,
- 0a0b0c0.
Pentru ca expresiile regulate să știe să privească punctul în contextul său inițial, drept separator al părților unei adrese IP, nu drept caracter special folosit pentru a crea o corespondență cu orice alt caracter, trebuie să îi oferiți un semnal. Acesta este reprezentat de bara oblică inversă (\). Atunci când expresiile regulate văd o bară oblică inversă, vor ști că trebuie să îi dea următorului caracter sensul propriu. O expresie regulată pentru crearea corespondenței cu adresa IP 0.0.0.0 ar fi:
0\.0\.0\.0
Folosiți bara oblică inversă drept șir escape pentru orice caracter special care doriți să fie interpretat cu sens propriu; de exemplu:
- \\ (șir escape pentru bara oblică inversă),
- \[ (șir escape pentru paranteza pătrată),
- \{ (șir escape pentru acoladă),
- \. (șir escape pentru punct).